Vom analiza, în cele ce urmează, cum nesocotirea criteriilor prev. de art. 74 C.pen., respectiv principiului proporționalității (art.53 Constituția României) de către instanța de fond, determină schimbarea hotărârii/soluției de instanța de control judiciar urmare a admiterii căii de atac.
Astfel, prin sentința penală nr.X, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 150 (o sută cincizeci) zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 300ron, fiind aplicată acestuia pedeapsa amenzii în cuantum de 45.000ron.
Pe scurt, inculpatul a recunoscut că în data de 03.02.2019, a condus pe raza localității de domiciliu, autoturismul proprietate personală, împrejurare în care a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a fiicei sale, producându-i leziuni ce au necesitat vindecare 4-5zile de îngrijiri medicale.
Totuși, după ce a admis cererea inculpatului de judecată în procedura simplificată privind recunoașterea învinuirii, procedură pentru care acesta a optat, potrivit art.375 alin.4, art.375 alin.1 C.pr.pen., instanța de fond, rezolvând acțiunea penală, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.389 alin.2 C.pr.pen., condamnându-l pe acesta, la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 45.000lei (150 zile amendă x 300lei/zi amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen.
La stabilirea pedepsei, a naturii și cuantumului acesteia, judecătorul fondului, după ce s-a referit generic la criteriile prev. de art. 74 C.pen., a subliniat atitudinea nesinceră a inculpatului care nu a recunoscut și regretat faptele comise, apoi, a enunțat un raționament, arătat în continuare, pe care l-a aplicat procesului de individualizare judiciară a sancțiunii.
Mai exact, a reținut instanța că “raportându-se la gravitatea faptei, cât și la persoana inculpatului, la vârsta acestuia, se apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa închisorii aplicate în baza prezentei sentințe, având în vedere vârsta sa, nivelul de educație, faptul că nu are antecedente penale dar și că obține venituri în mod licit. Instanța apreciază că rolul educativ al pedepsei poate fi atins chiar și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa închisorii dispusă în prezenta cauză. Astfel, instanța apreciază că amenda penală (în dreptul penal, amenda este …..penală, s.n.!) reprezintă o corectă individualizare a modalității de executare a pedepsei. Mai mult, dispunând astfel, instanța observă că inculpatul poate dovedi că rolul educativ al pedepsei a fost atins fără executarea efectivă a pedepsei, alegând să adopte un comportament legal și moral. În plus, împrejurarea că fapta săvârșită nu prezintă în sine o periculozitate socială deosebit de mare, prin amenda penală se poate acorda posibilitatea inculpatului de a dovedi că activitatea sa infracțională a fost una izolată și că nu se va mai repeta. Pe de altă parte, în cazul în care inculpatul nu înțelege consecințele faptei sale, și nu își însușește valorile sociale ocrotite prin normele penale, de unde rezultă că pedeapsa aplicată prin hotărâre va fi înlocuită cu închisoarea dacă inculpatul nu achită amenda“.
Raționamentul făcut de instanța de fond, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, este unul oarecum defectuos, confuz și contradictoriu, iar concluzia acesteia, desprinsă în sensul că se justifică a fi aplicată o pedeapsă cu amenda în cuantum de 450milioane vechi, pentru infracțiunea atribuită/recunoscută de inculpat, aduce serios în discuție netemeinicia soluției pronunțate.
Mai întâi, trebuie amintit că inculpatul a invocat dispozițiile prev. de art. 374, art. 375 C.pr.pen., acestea consacrând posibilitatea recunoașterii învinuirii, cu consecința aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei, prev. de art. 396 alin.10.
Prin urmare, referirea făcută de judecătorul fondului la “atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a recunoscut și regretat faptele”, este nejustificată, de natură a induce confuzii referitoare la caracterul irevocabil al recunoașterii învinuirii. Mai mult, se știe că, argument neaplicabil în cauza de față, în procedura de drept comun în fața instanței, declarațiile inculpatului nu mai au valoare probatorie condiționată, cum statua art.69 C.pr.pen. de la 1969, astfel că acestuia nu i se poate reproșa că “nu recunoaște fapta”, declarațiile date în cadrul procesului fiind evaluate în regula liberei aprecieri, prev. de art. 103 C.pr.pen.
În al doilea rând, la stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei, a modalității de executare, sunt avute în vedere principiul individualizării, prev. de art. 74 C.pen., precum și principiul proporționalității, consacrat de art. 53 din Constituție și afirmat în unele hotărâri/documente europene.
În cauza de față, cu privire la inculpat, s-a impus a fi efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute în art. 74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise (vătămare corporală din culpă), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, cu o conduită bună înainte și după săvârșirea faptei, vârsta, situația familială și socială, elemente care au o importanță egală în cadrul operațiunii concrete de individualizare.
Totodată, mai trebuie amintit că pedeapsa aplicată trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii/gradul de vinovăție, astfel că numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului, făcută în lumina criteriilor prev. de art. 74 C.pen., și care implică un examen al gravității faptei și a periculozității celui care a săvârșit-o, relevă o suită de aspecte a căror justă cuantificare a fost în măsură să orienteze instanța de apel în modificarea soluției adoptate de instanța de fond (nu obține venituri relevante și nu are bunuri importante în proprietate, in caracterizarea depusă la dosar rezultă că făptuitorul este cunoscut cu bună comportare în societate și familie, cât și ca participant activ la treburile gospodărești ale comunității în care trăiește).
Mai mult, infracțiunea pe care inculpatul a săvârșit-o este una din culpă cu prevedere, ale cărei consecințe nu le-a acceptat (vătămarea corporală a fiicei sale, 4-5zile îngrijiri medicale pentru vindecare), socotind fără temei că nu se vor produce, are un caracter accidental, constituie, cu alte cuvinte, un fapt izolat, fără să anunțe o revenire în câmpul infracțional.
Curtea de Apel Craiova, luând act de apelul declarat în cauză prin decizia nr.X din 23.02.2021, în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., a desființat parțial sentința, sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii, iar, în rejudecare, ca o reflectare corespunzătoare a criteriilor prev. de art. 74 C.pen., art.53 din Constituție, a stabilit față de inculpat o pedeapsă cu amenda (100zile-amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 30ron), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.1 C.pen., precum și, a fost redus cuantumul pedepsei de la 45.000ron (150 zile -amendă x300ron/zi) la 3.000ron amendă (100 zile-amendă x30ron/zi).
Apărarea în această cauză a fost realizată de Echipa Crudiu&Asociații iar pentru eventuale neclarități, nu ezitați a ne contacta la adresa de e-mail office@crudiu.ro și la nr. de telefon: 0372/767462, av.coord.Crudiu Petru Sorin-0723200556.
Toate cele bune,
Av. Oana Nicoleta Retea*
Echipa- Crudiu și Asociații
*Biroul din Craiova, Str. Vlad Țepeș, nr.20, ap.3, telefon:0724055533