Contextul prezentei stări de urgență, impusă de pandemia de Covid 19, ne determină a ne formula diverse scenarii și de a ne pune numeroase probleme în speranța de a facilita existența social-economică ulterioară acestui eveniment neprevăzut. Astfel, astăzi oferim o atenție specială unei probleme ce a suscitat numeroase abordări de-a lungul timpului.
În această perioadă deloc înfloritoare, cum i-ar sta bine “primăverii”, marea majoritate a avocaților au trecut prin <încercări profesionale> încă de la începutului anului “20.20”. Dacă luna februarie a fost marcată de așa numitul “protest“ al instanțelor de judecată, luna mărțișorului a adus această pandemie care a afectat toate domeniile de activitate, inclusiv cel supus discuției. În altă ordine de idei, nu putem să nu ne întrebăm dacă reacțiile mai mult sau mai puțin agere ale persoanelor aflate în conducerea formelor de organizare ale profesiei ar fi putut sau nu amortiza altfel efectele evenimentelor amintite? Este oare posibil să preîntâmpinăm o situație asemănătoare dacă la nivelul profesiei se vor face niște modificări? Nu este necesar în a ne îndrepta atenția asupra <noastră> a celor direct vizați, fără a mai avea așteptări de la puterea executivă, legislativă, etc.? Cumva această perioadă nu ar trebui să ne ofere prilejul tocmai de a [ne] “schimba”?
Sperând că v-am <capacitat> suficient, în continuare vom încerca să abordăm o problematică ce ar putea să fie unul din răspunsurile la toate întrebările anterioare. În acest sens, menționăm că nu suntem deschizători de drumuri în cele de urmează, ci doar vom încerca să largim un orizont!
Problema impunerii unor tarife minimale în profesia de avocat a fost dezbătută intens și asidu. Astfel, în 2017 a fost adoptată Hotărârea Consiliului UNBR nr.272 din 26 august, prin care se aproba așa numitul “Tablou al onorariilor minimale”. Câteva luni mai târziu, a fost adoptată Hotărârea Consiliului UNBR nr.289 din 09 decembrie 2017 care abroga, respectiv revoca mare parte din dispozițiile Hotărârii nr.272/26.03.2017. Acest ultim act îl catalogăm ca fiind inexplicabil și deloc oportun deoarece apreciem ca fiind un mod și totodată un mijloc de <rearanjare> al profesiei de avocat, pe care în ultima perioadă tot aclamăm că se dorește a fi reformată. Răspunsul pentru a face performanță nu stă în înăsprirea condițiilor de admitere ci prin impunerea unor standarde pentru existență/performanță.
Tocmai pentru că este o profesie liberală ar trebui ca impunerea unor onorarii minimale să eficientizeze sistemul deoarece prin <selecția naturală> a clienților se asigură un minim de câștig pentru fiecare avocat în parte în raport cu munca desfășurată, și un maxim de câștig pentru cei ce și-au impus deja propriile lor standarde. Care să fie oare țelul unui astfel de demers? Apreciem că tocmai elitizarea profesiei de avocat, rămânând activi doar cei care depun toate diligențele în acest sens. Nu reprezintă o rușine, ci dimpotrivă sunt de apreciat toți cei care au puterea de a se reinventa indiferent de vârstă, sex, anotimp. Astfel, există viață, metaforic vorbind, și după avocatură –precizăm acest lucru tocmai pentru a preîntâmpina răspunsul celor mai puțini optimiști în materia tarifelor minimale al căror scenariu vizează <un capăt de drum>, o astfel de reglementare.
În Spania, avocații își stabilesc onorariile în conformitate cu orientările publicate de asociația lor profesională. Normele respective se bazează pe criteriile generale de calculare a onorariilor precum complexitatea cauzei, proporționalitatea etc., și sunt respectate de toți avocații la emiterea notelor de plată. Ceea ce trebuie însă remarcat este modalitatea în care este acordată asistența juridică gratuită, respectiv din oficiu, și costurile fixe ce sunt repartizate fiecărei etape procesuale.
În Belgia, Codul deontologic al avocaților atrage atenția în articolul 5.20 asupra elementelor ce pot influența valoarea taxelor. Aceste elemente pot fi, de exemplu , complexitatea, urgența, importanța financiară și morală a cauzei, natura și întinderea muncii depuse, rezultatul obținut, reputația avocatului, capacitatea financiară a clientului, șansele de recuperare a sumelor solicitate sau argumentatele și dosarul părții adverse.
Potrivit site-ului Baroului din Luxemburg, onorariile avocaților sunt stabilite în mod liber, dar trebuie să țină seama de criteriile legale și de reglementare pentru stabilirea acestora, fiind reprezentate de următoarele aspecte: importanța cazului, gradul de dificultate al cazului, munca prestată de avocat sau de alți avocați din firmă, notorietate și experiență profesională a avocatului, rezultat obținut, averea clientului. De asemenea, avocatul poate fi de acord cu clientul său cu privire la o metodă convențională de determinare a unor taxe sau a unei taxe suplimentare care va depinde de rezultatul obținut sau de serviciul prestat. În niciun caz, însă, avocatul nu are voie să încheie un acord potrivit căruia onorariile avocatului sunt stabilite exclusiv în funcție de rezultatul intervenției avocatului.
În România, onorariile sunt impuse în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, iar elementele care pot determina cuantumul acestora sunt prevăzute la art. 127 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat. Acestea sunt reprezentate de : a)timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; b)natura, noutatea şi dificultatea cazului; c)importanţa intereselor în cauză; d)împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; e)notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; f)conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; g)avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; h)situaţia financiară a clientului; i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.
La o primă analiză, putem constata că, teoretic,reglementarea onorariilor și stabilirea se face și în România asemenea ca și în celelalte țări amintite, ceea ce însă diferențiază este aprecierea, respectiv aplicarea personală a fiecărui element ce ar trebui sa fie determinant pentru cuantificarea onorariului. Astfel, se ajunge, de exemplu, în situațiile mai puțin plăcute, în care se redactează acte procedurale pe “scările” unor instanțe pentru sume derizorii, care ulterior instigă contestarea onorariilor pentru aceleași demersuri însă într-un mediu specializat în acest sens.
Amintim că un criteriu ce diferențiază profesiile liberale din domeniul dreptului, poate fi reprezentat și de acest aspect al onorariilor. La o analiză amănunțită constatăm că există profesii liberale, înclusiv în domeniul juridicc care utilizează acest sistem. Notarii își desfășoară activitatea în baza unor onorarii minimale stabilite de Ministerul Justiției (art.1, alin.1-Ordinul nr. 3926/2018 pentru modificarea și completarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 46/C/2011). Așadar, este stabilită o paletă destul de largă în care se acordă libertate notarului în determinarea cuantumului ororariului, însă prin respectarea anumitor reguli cum ar fi: eliberarea unui anumit număr de exemplare impune o taxa specială, aplicarea unor reduceri în întocmirea unor acte pentru anumite categorii de persoane, deplasarea în afara cabinetului impune o traxare suplimentara, etc.
Altfel spus, aceste onorarii nu pot fi negociate sub limita prevăzută în grila tarifară, având o aplicare unitară, existând totodată posibilitatea majorării în funcției de specificul situației. Așadar, indiferent de locul în care dorești să îți legalizezi un document îți va fi aplicat un tarif ce pornește din grila minimală, neputând să fie sub acel cuantum indiferent de orașul/județul în care este notarul la care apelezi, în timp ce onorariul pentru liberarea condiționată a unui deținut poate să varieze de la orașul/județul/sectorul/strada unde este cabinetul avocatului la care apelezi.
Constatăm că au existat numeroase încercări în sensul impunerii unor tarife minime și în alte profesii liberale, altele decât cele din domeniul juridic. Cu titlu exemplificativ, la nivelul Colegiului Medicilor Veterinari a existat o astfel de reglementare, însă nu a fost și pusă în practică efectiv. Astfel art.36 din Legea nr.160 din 30 iulie 1998 pentru organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar, acorda medicilor veterinari de liberă practică libertatea de a stabili tarifele și onorariile plecând de la o serie de tarife minime unice și obligatorii stabilite de Colegiul Medicilor Veterinari, în funcție de criteriul competenței. Art.1din Legea 213/2010 a modificat această dispoziție, lăsând problema cuantumului tarifelor în deplina libertate a medicului veterinar de liberă practică, fără nicio impunere de limită minimală/maximală. S-a încercat impunerea unui plan tarifar asemeni celui aplicat notarilor, astfel, tarifele stabilite pentru acțiunile prevăzute în anumite programe se dorea a fi stabilite și negociate de Colegiul Medicilor Vederinari cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la începutul fiecărui an bugetar, potrivit art. 38, alin.2 din Legea nr.160/30.07.1998.
„În urma procesului de evaluare a legislației din domeniul de activitate al ANSVSA au fost identificate actele normative care conțin prevederi ce nu sunt în conformitate cu Directiva 2006/123/CE, iar acestea trebuie să fie eliminate în regim de urgență. Între aceste acte normative se număra și Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar” . Conform legislației europene, în condițiile în care tarifele, prin definiție, se stabilesc de către prestator, condiționarea referitoare la „criteriile de competență” reprezintă o ingerință în drepturile prestatorilor de servicii de a stabili valoarea serviciilor pe care le oferă.
„Totodata, pentru a asigura conformitatea legislației naționale cu prevederile legislației UE, precum și pentru a asigura cadrul legal necesar unei concurențe libere în cadrul pieței interne între prestatorii de servicii medicale veterinare, se impune modificarea art. 36 din Legea nr. 160/1998, republicată, cu modificarile ulterioare, în sensul eliminarii prevederii conform careia Colegiul Medicilor Veterinari stabilește tarifele minime unice și obligatorii pentru libera practică medical-veterinară. Comisia Europeană a transmis Guvernului Romîniei, în data de 28.01.2010 Notificarea de punere în întarziere și a acordat termen, până la data de 28 martie 2010 pentru transpunerea integrala a prevederilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2006/123/CE”.
Ceea ce însă atrage atenția este existența unui plan tarifar ce există în cazul acțiunilor sanitar-veterinare care sunt remunerate de stat, aici impunându-se o serie de dispoziții în senul unor onorarii minimale. Asemănător acestei practici putem să identifcăm la nivelul profesiei de avocat onorariile ce sunt stabilite în cazul asistenței juridice din oficiu (art.166 din Statutul profesiei de avocat) asemeni unor tarife obligatorii. De ce aici sunt bine venite?
În privința acestei probleme a onorariilor minimale a fost solicitat un punct de vedere de către avocatul Lucian Bernd Săuleanu –Decanul Baroului Dolj, Consiliului Concurentei. În acest sens, Consiliul a precizat printre altele că impunerea unor astfel de onorarii minimale ar “reprezenta un regres” în materia profesiei de avocat, din moment ce acestea sunt catalogate a avea un “impact anticoncurențial”. Alinierea la un astfel de standard de prețuri, stabilit de “o asociație” (în speță-UNBR), afectează posibilitatea consumatorului de a alege serviciul în funcție de preț- “principalul parametru“ al concurenței.
Acest demers întreprins de Consilul Concurenței de a transpune prevederile Comisiei Europenea în sensul armonizării legislației în materia onorariilor minimale obligatorii a vizat marea majoritate a profesiilor liberale, în sensul eliminării unor asemenea prevederi, deoarece sunt în contradicție cu art.101 TFUE. Arhitecții, medicii veterinari, experții contabili, avocații, potrivit jurisprudenței europene sunt considerați profesii liberale asemeni notarilor, respectiv executorilor judecătorești, doar că pe aceste ultime două categorii, nu le-au vizat, în nicun sens, preocupările Consiliului de “armonizare” în această materie.
Pe de altă parte, la nivel european nu putem să nu atragem atenția existenței unor țări care au astfel de onorarii impuse. Astfel, de exemplu sistemul german, tot un sistem continental de drept asemeni sistemului nostru, are o grilă de onorarii minimale foarte bine definită, existând o lege specială. În stabilirea onorariului final se pornește de la valoarea litigiului. Cu titlu exemplificativ: în cazul unui accident rutier valoarea litigiului este dată de valoarea autovehicului la care sunt adăugate daune morale, alte bunuri distruse, etc.; în ipoteza unei acțiuni de divorț, valoarea litigiului o reprezintă cumulate veniturile cu 3 luni înainte de divorț; Pentru o evaluare rapidă a onorariilor au fost dezvoltate tabele, respectiv sowfturi care permit un mod de calcul rapid, fiind totodată specificată inclusiv suma ce trebuie a fi achitată pe fiecare deplasare, tariful fiind stabilit pe km, precum și un tarif pentru absența de la birou; tuturor acestora adăugându-li-se ,normal, taxe de timbru, respectiv alte cheltuieli. De asemenea, Elveția are prevăzută în legislație existența unor asemenea onorarii minimale, reglementările fiind instituite la nivelul fiecărui canton. În Polonia, un astfel de set de onorarii minimale au fost impuse printr-un regulament al Ministrului Justiției, din 2015.
Societatea anului 2020 ne subliniază că anumite crezuri cu care ne-am obișnuit, nu își vor mai avea aplicabilitate în viitorul apropiat. În acest sens să nu uităm că era în care trăim, fiind puternic tehnologizată va produce consecințe de o colosală anvergură, inclusiv la nivelul profesiei de avocat prin intermediul așa denumitei sintagme “smart law”, a cărei aplicabilitate o resimțim treptat, treptat grație și acestei pandemi.
Luând în considerare toate aspectele dezbătute pledăm pentru necesitatea implementării unui proiect al onorariilor minimale. Un prim pas al acestei implementări poate fi reprezentat chiar de <experimentul> de a aplica legislația unuia din statele în care există astfel de reglementări, adaptate la realitățile cotidiane românești. Tradiționalismul profesiei de avocat trebuie să țină pasul cu modernismul social, și în special cu digitalizarea multor aspecte ale vieții. În acest context, inclusiv justiția va trebui să facă un pas și să implementeze multe din inovațiile existente fapt ce va stârni reacții pe măsură. Justiția telematică va determina numeroase investiții în domeniul informaticii și al comunicării. În sprijinul evoluției ce se impune, și profesia de avocat va trebui să implementeze numeroase schimbări- inclusiv cea care vizează onorariile pentru că orice aplicație achiziționată impune un cost, cost ce ulterior va trebui a fi tradus prin ponderea pe care și-o găsește în onorariul aferent fiecărei activități profesionale.
Toate cele bune,
Av. Oana-Nicoleta Retea
Echipa – Crudiu și Asociații