In fapt, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj – Sectia Penala la data de
XX.ZZ.YYYY, sub nr.de dosar XXX/XX/XXXX, petentul inculpat M J M a formulat plangere impotriva ordonantei din XX.ZZ.2018 in dosarul nr. XXX/P/2017 al Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj, prin care a solicitat admiterea plangerii si ridicarea masurii controlului judiciar.
In sustinerea cererii a aratat ca prin ordonanta de prelungire a controlului judiciar se reia un scurt istoric al pretinsei activitati infractionale a SC XXXXX XXX SRL si SC XXXXX XXXXX SRL, insa nu se face nici o mentiune concreta vis-a-vis de temeiurile ce impun mentinerea acestei masuri sau de modul in care parchetul a inteles sa ,,beneficieze” de restrictionarea drepturilor inculpatului din a doua perioada de control judiciar de 60 de zile.
Altfel spus, petentul inculpat este pus in fata faptului de i se prelungi aceasta masura, pentru inca 60 de zile, mentinand drept motiv buna desfasurare a anchetei sau posibilitatea ca inculpatul sa se sustraga urmaririi penale.
In completarea asa ziselor temeiuri care au fost avute in vedere la dispunerea primei parti a controlului judiciar in cauza s-a mai consemnat faptul ca la data de XX.ZZ.2018 a fost dispusa o ordonanta privind efectuarea unei expertize cantabile judiciare, dar si faptul ca in cauza au fost dispuse masuri asiguratorii.
Aparatorul petentului inculpat a sustinut ca in alta ordine de idei au fost luate toate masurile necesare privind acoperirea vreunui prejudiciu presupus estimat, prin instituirea unor masuri asiguratorii care oricum depasesc cu mult un eventual prejudiciu concret stabilit si mai mult decat atat dispunerea expertizei fiscal-cantabile in cauza nu presupune in ceea ce-l priveste pe inculpat mentinerea unei masuri preventive.
De altfel, chiar si sustinerea organelor de urmarire penala cum ca inculpatul s-ar fi sustras de la urmarirea penala este una falsa, intrucat acesta s-a prezentat ori de cate ori a fost solicitat la dispozitia organelor de urmarire penala, cu mentiunea ca in ceea ce-1 priveste instituirea consemnului la frontiera s-a datorat ca urmare a faptului ca nu a fost gasit la domiciliul sau din localitatea Strehaia, in cauza neexistand practic nici o proba care sa ateste faptul ca inculpatul ar fi intentionat sau chiar mai mult, ca s-ar fi sustras de la urmarirea penala.
Sintetizand, aparatorul petentului inculpat a aratat ca organele de urmarire penala sustin ca in prezenta cauza, expertiza judiciara, contabila si fiscala este in curs de efectuare si ca pentru buna desfasurare a acesteia se impune prelungirea masurii controlului judiciar pe o perioada de 60 de zile fata de inculpat, iar acestea nu reprezinta temeiuri justificate pentru adoptarea acestei masuri preventive.
Potrivit disp. art. 215 ind. 1 alin. 2 C. pr. pen., aparatorul a sustinut ca in esenta nu au fost identificate temeiuri noi care sa sustina prelungirea masurii controlului judiciar, iar cele ce subzista nu sunt suficient de relevante, intrucat acesta a depus toate diligentele in vederea bunei desfasurari a urmaririi penale si mai mult decat atat, a respectat intocmai solicitarile acestora privind deplasarile, atat la parchet cat si la politie.
Aparatorul petentului inculpat a solicitat sa se constate ca masura preventiva a controlului judiciar dispusa fata de acest inculpat este neintemeiata, fiind evident ca nu mai subzista temeiurile avute in vedere de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj la adoptarea acestei masuri, iar prelungirea acesteia nu se mai justifica,
Totodata, in acelasi timp din ordonanta atacata nu rezulta ca ar exista un temei nou care sa sustina masura dispusa de catre procurorul de caz, astfel ca, solicita infirmarea acesteia si ridicarea masurii controlului judiciar dispus fata de inculpat in dosarul nr. XXX/P/2017 al Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj.
In concluzie, aparatorul inculpatului, Avocat Crudiu Petru Sorin a solicitat admiterea plangerii si revocarea masurii controlului judiciar in ceea ce-l priveste pe inculpatul M J M.
Analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul de drepturi si libertati constata urmatoarele:
Reprezentantul parchetului a apreciat ca prelungirea masurii se impune in conditiile in
care la demararea cercetarilor in prezenta cauza, inculpatul s-a sustras de la urmarirea penala fiind dat in consemn la frontiera, iar expertiza dispusa in cauza este la randul si complexa si necesara cauzei fiind absolut important ca efectuarea acesteia sa nu fie perturbata de activitatile ce ar putea rezulta din ridicarea masurii controlului judiciar, respectiv parasirea teritoriului tarii, neprezentarea la organele judiciare ori de cate ori este nevoie pentru lamurirea unor aspecte, luarea legaturii cu alte persoane care au implicare in prezentul dosar penal.
Judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Gorj, analizand actele si Iucrarile dosarului, ordonanta din XX.ZZ.YYYY adoptata in dosarul nr. XXX/P/2017 al Ministerului Public
– Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj, constata ca plangerea este fondata si in consecinta urmeaza sa fie admisa, avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 215 ind. 1 alin. 5 Cod procedura penala, impotriva ordonantei procurorului prin care s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plangere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, dispozitiile art. 213 aplicandu-se corespunzator.
In urma analizarii plangerii formulate de inculpatul M J M, judecatorul de drepturi si libertati, sesizat in conditiile art. 215 ind. 1 alin. 5 cod procedura penala, poate revoca masura controlului judiciar daca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de prelungire a acesteia ori prelungirea nu mai este necesara sau proportionala fata de scopurile urmarite.
In cauza de fata, judecatorul de drepturi si libertati constata ca nu exista incalcari ale dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile formale de prelungire a masurii controlului judiciar, procurorul dispunand prelungirea masurii cu respectarea termenelor procedurale prevazute de dispozitiile art. 215 indice 1 Cod procedura penala, stabilind in sarcina inculpatului obligatii dintre cele prevazute de lege, in cadrul procesual reglementat de Codul de procedura penala,
Ramane astfel de analizat daca masura preventiva mai este necesara sau proportionala fata de scopurile urmarite, in raport de stadiul actual al anchetei penale, de actele cuprinse in dosarul de urmarire penala si de motivele invocate de inculpat in plangerea sa.
In acest sens, trebuie mentionate de la bun inceput prevederile deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014, pronuntata de Curtea Constitutionala, care, analizand, din punct de vedere constitutional, natura masurilor preventive, a constatat ca acestea constituie ingerinte in dreptul fundamental al libertatii individuale, prevazut de art. 23 din Constitutie.
Totodata, Curtea a statuat ca masura controlului judiciar reprezinta, de asemenea, o masura intruziva ce poate afecta si alte drepturi si libertati fundamentale, respectiv libera circulatie, viata intima, familiala si privata, libertatea intrunirilor, munca si protectia sociala a muncii si libertatea economics, reglementate la art. 25, 26, 39, 41 si, respectiv, 45 din Constitutie.
Deopotriva, trebuie aratat ca dispunerea masurii preventive a controlului judiciar are ca scop, conform art. 202 din Codul de procedura penala, asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii inculpatului de la urmarire penala sau de la judecata, precum si prevenirea savarsirii unor noi infractiuni.
In aceasta situatie, judecatorului de drepturi si Iibertati sesizat cu solutionarea plangerii formulate impotriva ordonantei de prelungire a controlului judiciar ii revine sarcina de a verifica daca prelungirea masurii preventive respecta un just echilibru intre restrictia drepturilor fundamentale ale inculpatului si scopul urmarit prin prelungirea masurii preventive, prin raportare la gravitatea faptelor retinute in sarcina inculpatului, stadiul procesual si situatia personala a acestuia.
Astfel, desi exista probe din care rezulta in continuare presupunerea rezonabila ca inculpatul M J M ar fi savarsit infractiunile pentru care. s-a pus in miscare actiunea penala, in speta infractiunile de evaziune fiscala in forma continuata si spalare de bani, judecatorul de drepturi si libertati constata ca s-au schimbat temeiurile care au determinat initial luarea masurii controlului judiciar, astfel ca se impune revocarea acesteia, considerandu-se ca prelungirea masurii preventive, la acest moment procesual, nu mai este qportuna,
Aceasta solutie nu vine in contradictie cu ultima incheiere prin care s-a mentinut ordonanta de prelungire a masurii, deoarece in fiecare moment procesual judecatorul are dreptul de a evalua in mod liber elementele care justifica prelungirea masurii controlului judiciar si caracterul pertinent si suficient al motivelor care au impus luarea acestei masuri, avand in vedere trecerea timpului.
Judecatorul considera ca persistenta suspiciunii rezonabile ca persoana inculpata a
comis o infractiune este o conditie esentiala pentru legalitatea ~i temeinicia masurii preventive prelungite, tnsa dupa un interval de timp aceasta nu mai este suficienta, ramanand de analizat daca celelalte motive care au fost avute in vedere la luarea masurii controlului judiciar justifica in continuare, in mod relevant si suficient, prelungirea acesteia.
In prezenta cauza, masura controlului judiciar a durat de la XX.ZZ.YYYY pana in
prezent, aiungand astfel la o durata totala de 6 luni, durata care, avand in vedere complexitatea cauzei, multiplele acuzatii si volumul mare al actelor din dosarul de urmarire penala nu pare prin sine a fi excesiva.
Cu toate acestea, nu se mai poate sustine in aceasta faza procesuala, ca lasarea in libertate totala a inculpatului ar prezenta, in concret, vreun pericol pentru ordinea publica si ar prejudicia ancheta desfasurata de organele de urmarire penala, in contextul in care nu existe probe ca, dupa luarea masurii controlului judiciar, acesta ar fi intreprins acte de influentare a martorilor si a celorlalti inculpati, sau ca s-ar fi sustras de la urmarirea penala ori ca ar fi comis alte fapte de natura penala.
De asemenea, judecatorul apreciaza ca, daca initial gravitatea acuzatiei si buna desfasurare a urmaririi penale au putut justifica intr-adevar luarea masurii controlului judiciar, asa cums-a stabilit in incheierile pronuntate anterior, dupa 6 luni de la luarea acestei masuri, mentinerea inculpatului sub control judiciar nu se mai poate intemeia exclusiv pe motivele aratate anterior, in conditiile in care, de la inceperea urmaririi penale si pana in prezent inculpatul nu a intreprins vreo activitate pentru tergiversarea cercetarilor penale si nu exista o dovada ca pe viitor acesta ar intentiona sa se sustraga procesului penal, inculpatul prezentandu-se la toate chemarile organelor judiciare.
De asemenea, nu se poate sustine pe baza de probe ca in acest moment mai exista riscul unor presiuni sau incercari de influentare a martorilor sau a celorlati inculpati, in conditiile in care a trecut o perioada de timp de la luarea masurii, iar persoanele fata de care inculpatul are interdictia de a comunica au fost ascultate deja in cursul urmaririi penale.
Faptul ca in cursul urmaririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului cauzat prin presupusele fapte retinute impotriva inculpatului, nu reprezinta un temei suficient pentru prelungirea masurii preventive in contextul in care in cauza au fost ridicate inscrisurile necesare anchetei, in urma multiplelor procedee probatorii utilizate in cauza, iar riscul ca inculpatul sa exercite presiuni asupra expertilor nu este dovedit cu niciun mijloc de proba pana in acest moment procesual.
De mentionat ca element esential in aprecierea schimbarii temeiurilor care au determinat luarea controlului judiciar este si faptul ca, desi a trecut o perioada considerabila de timp de la data inceperii in rem a urmaririi penale, organele de urmarire penala nu au stabilit in concret care este numarul actelor materiale ce intra in continutul infractiunii continuate, de evaziune fiscala, presupus a fi savarsita de inculpat.
Tototada, desi s-a retinut producerea unor prejudicii insemnate ca urmare a presupuselor fapte savarsite de inculpat, pana in prezent acestea nu au fost stabilite pe baza unei expertize de specialitate, sumele de bani mentionate in dosarul de urmarire penala nefiind altceva decat rezultatul unor estimari facute de organele de urmarire penala pe baza rapoartelor intocmite de organele fiscale.
Aceste imprejurari prezinta importanta in procesul de analiza a masurilor preventive, in contextul in care dupa trecerea timpului si dupa administrarea unor probe ce stau la baza acuzatiei, elementele de fapt rezultate nu fumizeaza suficiente date referitoare la numarul total al actelor materiale comise de inculpat si la cuantumul prejudiciilor cauzate prin presupusele fapte retinute impotriva acestuia, fiind obligatoriu ca in acest stadiu avansat al urmaririi penale infractiunea sa fie individualizata in mod clar de procuror, cu toate elementele sale constitutive, astfel incat persoana acuzata sa-si poate face aparari in mod efectiv, sa aiba posibilitatea de a opta pentru o atitudine procesuala care sa-i usureze situatia juridica, in sensul de a recunoaste in cunostinta de cauza savarsirea faptelor sau de a repara pagubele efectiv produse ca urmare a savarsirii acestora, ori, dupa caz, de a combate in deplina cunostinta de cauza orice acuzatie adusa prin actul de inculpare.
Mentinerea inculpatului sub control judiciar, in contextul in care dupa 6 luni de la luarea acestei masuri nu au fost lamurite toate imprejurarile legate de pretinsele fapte, ar aduce atingere dreptului la aparare al acestuia, precum si principiului prezumtiei de nevinovatie, garantii procesuale de care trebuie sa beneficieze fiecare inculpat, cu atat mai mult cu cat masura preventiva produce consecinte potential ireversibile.
Asadar, in raport de acestea si, in contextul in care, dupa trecerea unei perioade de 6 luni de la luarea masurii controlului judiciar, nu au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea masurii, judecatorul constata ca aceasta nu mai intruneste conditia de proportionalitate in raport de gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat, astfel ca, in baza art. 215 indice 1 alin. (5)rap. la art. 213 alin. (6) C.pr.pen., va admite plangerea formulata de petentul inculpat M J M, impotriva ordonantei de prelungire a controlului judiciar dispusa la data de XX.ZZ.YYYY de Parchetul de pe Ianga Tribunalul Gorj in dosarul nr.XXX/P/2017 si va dispune revocarea masurii preventive a controlului judiciar luata fata de petentul inculpat M J M, prin ordonanta nr. XXX/P/2017 din XX aprilie YYYY.

Clientul M L M a fost asistat si reprezentat de Casa de Avocatura Crudiu & Asociatii.

Vezi aici Incheierea de Sedinta pronuntata de Tribunalul Gorj privind Revocarea masurii controlului judiciar “ art. 215 ind. 1 alin. 5 raportat la art. 213 alin. 6 C.proc.pen.”